Cu stupoare mă întreb

E tot atât de greu pentru cei bogaţi să devină înţelepţi, cât pentru cei înţelepţi să se facă bogaţi
(Epitteto)






















N-am dat cu mătura şi iar s-a strâns gunoi।
Gunoiul... ce-a umplut întreaga ţară.
Şi, mă întreb şi, vă întreb pe voi,
Cât vom mai suporta crunta povară?

Noi i-am votat iar ei îşi fac averi.
Mandatul lor e cum să scoată banul.
Căci, votul nostru i-a făcut boieri.
Ne pleacă azi românii, ni se destramă neamul.

Azi, hoţii stau la cârmă şi fură cât poftesc,
Fără ca nimeni să le ceară vamă.
Să nimicim hoţia şi neamul boieresc,
Hai să chemăm poporul şi să le cerem seamă.

În douăzeci de ani, ei ne-au vândut şi ţara!
Şi-au dat-o pe nimica, aşa cum au vrut ei.
Bogata noastră ţară, o pradă cei de-afară;
Dacă-aş putea i-aşi frânge, pe toţi aceşti mişei.

Stau, azi, sub cerul liber - bătrâni, copii şi mame,
Ce dorm printre gunoaie, sau, poate... în canal;
Avem şomeri în ţară, cerşind... că mor de foame,
Sau mor bolnavi, că nu au bani pentru spital.


Am cam răbdat destul, nu vi se pare?
De ce o ducem, oare, din zi, în zi, mai greu?
Mă uit la cei ce ne conduc şi cu stupoare,
Mă-ntreb: ,,Când va scăpa de hoţi tot neamul meu?”

Craiova iunie 2009