zâmbeşte pentru că s-a petrecut
(G. J. G. Marquez )
Mii şi mii de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu şi mi-e tare greu.
Îmi răscoleşti sufletul, mintea... inima...
Cum pot să trăiesc iubire, cu aşa ceva?
Nici nu ştiu ce să mai fac, să nu-mi amintesc
Viaţa ce-am trăit-o noi... Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi o altă dragoste curată,
Că sunt singură acum, ştiu că-i de la Soartă!
Aş fi vrut o altă viaţă-alăturea de tine.
Ce bine era o dată când erai cu mine!
Un morman de amintiri îmi sunt visele.
Unde-i viaţa mea de-atunci? Unde-s clipele?
Aş dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde-ai umblat odată, sunt locuri pustii...
Împreună aş fi vrut, să stăm toată viaţa,
Însă, mi-au rămas copiii! Mi-a rămas speranţa...
Craiova Aprilie 2009
Salutari din Bucuresti si da-i inainte cu curaj,..Carmen cu drag,..!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Carmen! Te mai astept si cu alte comentarii.
ȘtergereDe aici din București, simt parfumul suav al florilor din glastra sufletului tău, care mereu înfloresc pline de tinerețe și prospețime, dând sensibilitate condeiului care-ți așterne cu atâta măiestrie frumoasele sentimente în versuri, pentru tine și pentru noi toți care te citim și te apreciem.
RăspundețiȘtergereCu drag, Mihai
Multumesc pentru trecere si comentariu, Mihai! Te mai astept.
RăspundețiȘtergere