Cenusa unui suflet!: De ce pe poet, l-ai lăsat să moară? de Georgeta NEDELCU

Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

22.11.10

De ce pe poet, l-ai lăsat să moară? de Georgeta NEDELCU

Jertfanu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viaţă.
(V.Jankelevitch)

PreaCurată Maică, Pururea Fecioară,

Dece pe poet l-ai lăsat să moară?

Terog, azi revarsă, peste el, de sus,

MilaTa cea mare, du-te la Iisus!…

Să-iîndrepte paşii pe strâmte alei,

Căs-a stins în zori, la-nceputul zilei!

Făca împrejuru-i îngerii să-adune,

Să-iarate calea, locurile bune,

Frântde umilinţe, plângând cu suspine,

Poetul,la tine vine să se-nchine.

Fii-ialăturea, pururea Fecioară!

MilaTa, Iisuse, peste el coboară

Şiîi iartă, Doamne, păcatele lui,

Cepândesc în drumul vieţii, orişicui.

Bietuluimeu suflet să-i dai viaţă nouă

Şisă răsfrângi cerul ca un bob de rouă!…

MaicăPreacurată, te rugăm frumos,

Roagă-Teîndată domnului Hristos.

Nouăsă ne dea ajutorul Său

Pepoet, Măicuţă, ia-l la pieptul tău!

Craiova5 Noiembrie 2010

Cenusa unui suflet!

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Va imbraţişez cu drag

22.11.10

De ce pe poet, l-ai lăsat să moară? de Georgeta NEDELCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

toateblogurile.ro

Insignă Facebook