Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

22.11.10

Şi totuşi, Maestrul Păunescu există! de Georgeta NEDELCU


Numai suferinţa e creatoare (Adrian Păunescu)



De ce plâng ochii mei învis?
De ce mi-e teamă căte pierd?
Azi noapte-n somn tu mi-ai promis
Că mâine am să te revăd.

Eu te-am crezut, dar am greşit...
Pentrucă n-ai să poţi vii.
Te-oiplânge-ntr-una negreşit,
Ce mult te preţuiesc! Şi-o ştii.

Scriai cu-o furie dementă,
Luptând pentru neamul acestei ţări
Plângeai că România e-n arendă
Închiriată celor patru zări.

Coşmare ţin pe cer această zi
Şi-mi şterg ochii din când în când;
Ştirea ce-am auzit-o mă-ngrozi
Şimă pomenesc deoadată urlând.

Eşti cel mai bun poet al ţării,
De când mă ştiu, eu te citesc.
Nicicând n-am să te dau uitării
Atâta timp cât mai trăiesc.

Îmi voi aminti mereu de tine
Te voi purta mereu în gând.
Sunt mulţi ce suferă ca mine
Şi-i văd pe stradă lăcrimând.

Ai fost poetul nepereche
Ce-ai scris durerea, sărăcia...
Astăzi, prieteni stau de veghe,
Iar popi-ţi cântă Aleluia!

Ne iartă bunule poet
Că n-am făcut mai multe pentru tine
Mulţi te-au scuipat... Ce mult regret!
Lipsa ta astăzi lasă-un gol în mine.

Prea mulţi plecat-au în această toamnă
Şi au lăsat în urmă multe lacrimi
Cei care conduc ţara, ne condamnă
La sărăcie, debarcări şi patimi.

Şi totuşi, Maestrul Păunescu-există!
De ce să plece? N-are nici un rost.
Toţi îngerii azi îl privesc, asistă...
Tu, Doamne-n clipa aia, unde-ai fost?

De ce nu ai făcut, Doamne-o minune
Să îl mai laşi doar câţiva ani să scrie?
Era un om cu-atâta-afecţiune,
Ce nu se poate-n cuvinte descrie!...

Îmi e atât de dor de-o zi frumoasă
Când bunul meu poet scria în casă,
Însă veni moartea cu a ei coasă
Şi-i stinse flacăra neputincioasă.

Şi... ce ciudat, acum când el s-a dus
Tragedia mare ce-a jucat-o, moare.
Nedreptatea-n ţară, iată l-a răpus.
Inima şi sufletul mă doare.

Cucuveaua morţii cântă-n zori
La şapte şi cinsprezece minute.
Maestre, nicicând n-aş fi vrut să mori,
Dar mă rog ca Domnul să te-ajute

Să te odihneşti la sânul Lui
Ai multă nevoie de odihnă.
Tu, prin poezia ta ne spui
Că ai vrea să ni te stingi în tină.

Dac-ar fi avut Iisus răbdare,
Ca şi bunul Dumnezeu, cu tine
Într-o vineri, zi aşa de mare
Să te facă bine, sufletu-ţi s-aline

Şi să te mai rabde încă puţin timp,
Să mai poţi aşterne covor de poeme...
Aş fi vrut mai bun acest anotimp
În care-ai plecat poate prea devreme.e...

Craiova6 Noiembrie 2010

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook