Dorul este heraldul inefabilului românesc
(Vasile Ghica)
Privesc din nou, cum tristă pleci,
Prin ploaia rece de afară,
Eu te conduc prin stropii reci,
Pe-o mică stradă către gară.
Aş vrea să stea timpul în loc,
Aş vrea să pot, să te opresc,
Aş vrea să ai mai mult noroc,
Aş vrea să ştii cât te iubesc!
Nu pot da timpul înapoi
Dar, îmi doresc la infinit
Să fie iarăşi printre noi,
Măicuţa care ne-a iubit.
Departe stai, printre străini...
Cu dor la tine mă gândesc!
Încearcă să nu mai suspini,
Când amintiri te răscolesc.
Eu stau aici, tu eşti departe,
Mama-i la Domnul cel iubit,
Distanţa care ne desparte,
O vom scurta într-un sfârşit.
(Vasile Ghica)
Privesc din nou, cum tristă pleci,
Prin ploaia rece de afară,
Eu te conduc prin stropii reci,
Pe-o mică stradă către gară.
Aş vrea să stea timpul în loc,
Aş vrea să pot, să te opresc,
Aş vrea să ai mai mult noroc,
Aş vrea să ştii cât te iubesc!
Nu pot da timpul înapoi
Dar, îmi doresc la infinit
Să fie iarăşi printre noi,
Măicuţa care ne-a iubit.
Departe stai, printre străini...
Cu dor la tine mă gândesc!
Încearcă să nu mai suspini,
Când amintiri te răscolesc.
Eu stau aici, tu eşti departe,
Mama-i la Domnul cel iubit,
Distanţa care ne desparte,
O vom scurta într-un sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu