Zi fatidică!

Mort e acela de care nimeni nu-şi mai aminteşte!
(Saadi)

















A-nceput aprilie trist, eu eram la fel de tristă,
Când în noapte, telefonul sună... sună şi insistă.
Inima îmi bătea tare. Să răspund eu m-am grăbit,
Ca să aflu cu stupoare, că... de azi, ne-ai părăsit!

Ai lăsat în urmă, Vali, multe cărţi nepublicate
Şi foarte multe probleme au rămas nerezolvate.
Soţia ta, către Domnul, rugăciuni astăzi trimite.
Pentru tot ce-ai scris cumnate, copiii te-or ţine minte!

Romane neterminate ai lăsat pe masa ta,
Pentru noi sunt nestemate, dar ne plânge inima.
Iau câte-o carte în mână, cu ochii-necaţi în plâns;
Mi-e dor de tine cumnate, de când, moartea te-a învins!

Vor trece în amintire - cărţi, cuvinte, întâmplări,
Chipul tău trist şi tăcut ce-l vedeam adeseori...
Poate... de-ai fi mers la medic, cu un simplu tratament,
Puteai scăpa foarte sigur de fatidicul moment.

Domnul să te aibă-n pază! Veşnic te vom pomeni!
Şi, te-asigur că-Alexandru de tine-şi va aminti.
O să-şi termine liceul, o să-şi facă un viitor
Şi, astfel o să-i ofere, mamei sale ajutor.

Craiova aprilie 2009