Încă eşti frumoasă!

Frumuseţea scapă cuvintelor care
vor s-o cuprindă!
(Julien Greeen)
























- De când el a plecat şi singură-am rămas,
Am plâns de supărare, că nu mai am nici glas.
Mi-e inima zdrobită şi azi, mă simt înfrântă;
Numai, tu, surioară, eşti cea care mă-ascultă.

Atunci, când eşti cu mine, nu mai îmi este greu,
Căci, vorba ta blajină, m-a ajutat mereu.
Chiar şi din depărtare, din zori, în fapt de seară,
Eu îţi ascult povaţa a nu ştiu câta oară:

- Te rog, eu, surioară, la nimeni nu mai spune,
Că pentru-a ta tristeţe şi soarele apune.
Chiar, dacă, multe lucruri nu poţi să le mai vezi,
Alungă vălul negru şi-n oameni o să crezi.

Îţi simt durerea-n suflet, că nu mai eşti ce-ai fost,
Dar, tu, în lumea asta ai un drum lung şi-un rost,
Chiar, dacă, drumu-ţi pare mai greu şi pustiit,
De când îl plângi într-una, pe cel ce te-a iubit.

Te ştiu o luptătoare şi poţi să-ţi învingi teama;
De rolul tău în viaţă mereu să îţi dai seama.
Să nu te-arunci învinsă, plângând în amăgire.
Să fii ce-ai fost - femeia cea plină de iubire!

- Aş vrea să pot, dar simt un ţipăt de durere
Ascuns atât de-adânc, în propria-mi tăcere...
- Hai, nu exagera, gândeşte-te la tine
Şi, fii mai optimistă, că îţi va fi mai bine.

Încă mai eşti frumoasă! Mai poţi să fii iubită!
Viaţa ta se poate schimba într-o clipită.
Te porţi ca o copilă... De ce să-ţi plîngi de milă?
Trezeşte-te la viaţă, că-i veşnic o idilă!

Craiova ianuarie 2009