Altă alinare n-am.
Sânge din sângele meu!
Să-i păzeşti, Doamne, mereu!
(Georgeta Nedelcu)
,,Ce-i viaţa mea? - mă-ntreb cu-amar-
Să fie veşnic un coşmar?”
Îmi pun într-una întrebări,
Privind cu ochii-n patru zări.
De ce îmi e sufletul gol?
De ce mi-e teamă c-am să mor?
Aş vrea să pot da un răspuns,
Dar totu-n mintea mea-i confuz.
E mult de când tu ai plecat
Şi, sufletul mi-e-nstrăinat
Că, nu mai sunt cea care-am fost...
Azi, viaţa-mi pare fără rost.
Te voi iubi, cât voi trăi,
Dar... ce n-aş da, aici să-mi fii!
Astăzi, nici eu nu înţeleg,
Din viaţă ce mai pot să aleg...
Tristeţile mereu mă dor
Şi, fără tine mi-e că mor.
De mult, trăit-am un coşmar
Şi, de atunci, mereu tresar.
Mi-e greu de când eu te-am pierdut
Şi, plâng pentrucă m-a durut...
Te strig mereu, dar... ce folos...
Nu prea mănânc, dorm os pe os.
Şi, cât de mult m-am chinuit...
Dar, nimeni nu m-a auzit.
Lacrimi pe-obrajii mei au curs,
Suspinele mi le-am ascuns,
Durerea din sufletul meu,
Mi-o ştie Bunul Dumnezeu.
Când eu plângeam, El m-auzea
Ştia, când sufletul mă durea.
Când viaţa mea era un chin,
Ştiam că e de la DESTIN.
Şi, când sufletul mi-era gol,
Iisus nu m-a lăsat să mor.
Am suferit profund, cândva...
Când mi-a fost greu, mi-a-ntins mâna.
Mereu cu mine El a fost,
Să fac copiilor un rost.
Ştiu, însă, pentru ce-am trăit:
Azi, prin copii m-am împlinit!
Sunt mândră de copii mei!
Doamne, să ai grijă de ei!
Mi-a fost cândva destul de greu.
Azi, L-am găsit pe Dumnezeu!
La toate, azi, am un răspuns:
Lângă mine a fost Iisus!
Alăturea de Dumnezeu,
Zilnic, suntem feriţi de rău.
Şi, pe copii i-a ocrotit;
Azi, visul mi s-a împlinit!
Copiii sunt la casa lor
Şi mie-mi sunt de ajutor.
Mi-au dăruit şi nepoţei,
Tot EL mi-are grijă de ei.
De-aceea, azi îi mulţumesc!
Că ne veghează, că trăiesc!
Craiova octombrie 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu