Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

26.1.12

Ce greu îmi este fără voi!

Moartea este o datorie pe care fiecare
nu o poate plăti decât o singură dată
(William Shakespeare)
























Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata şi mama...
E greu fără ei, pe pământ.

Când a murit, n-a ştiut tata,
Să spună că el va ,,pleca”.
Într-un minut el a fost gata
Şi, am rămas cu mama mea.

De rude, dorul mă desparte
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
Doar gândurile-mi sunt departe
Şi-mi înnoptează liniştea.

Era-ntr-o vineri, dimineaţa,
Când soţul meu a decedat.
Eu am rămas doar cu speranţa,
Că, el va fi de neuitat!

Am mai trăit încă o dramă,
De ce? Îmi spun într-una-n gând.
Ce tristă-e viaţa fără mamă...
Da-n vis, vorbesc cu ei pe rând!


Mi-e dor de cei răpiţi de moarte,
Şi-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deşi, ştiu că-s plecaţi departe,
Oricând eu am să-i port în gând.

Aş vrea să ştiu de le e bine...
Dar... în vis, eu, lor mă adresez;
Ce nu aş da... de-ar fii cu mine!
Măcar sunt cu ei, când îi visez.

În viaţă, eu m-am descurcat,
Dar... mi-este tare dor de tata!
Eram copil când a... ,,plecat”
Cât mi-aş dori să-şi vadă fata!

Vă plâng de când m-aţi părăsit,
Căci, v-am iubit atât de mult!
Şi nicicând nu am să vă uit!
Mereu aduc flori la mormânt.

Spun rugăciuni la întâmplare
Şi-ntreb pe Dumnezeu de voi;
El, îmi răspunde: ,,Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!”

Ştiu că odată, ne vom întâlnii
Nimeni nu o să ne mai despartă.
Astăzi rostesc cu ai mei copii:
,,Doamne, te rog, pe ei îi iartă!”

Craiova noiembrie 2003

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook