PREFAŢĂ la volumul de poezii ,,Cenusa unui suflet"

,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri,

după moarte,

Decât un nume adunat

pe-o carte”

Tudor Arghezi

Fiecare om visează....

Visul meu, s-a împlinit! Cei doi copii ai mei, au cu ce să se mândrească. Primul meu roman: ,,Exmatriculat din viaţă”, lansat la 10 oct. 2008, mi-a adus multă bucurie şi speranţă. Ai prilejul de a citi gândurile unui om care a ajuns la apogeul vieţii, doar răsfoind acest roman. Mi s-a împlinit un vis: să-mi văd numele pe carte!
Acum, am plăcerea să lansez volumul de poezii ,,Cenuşa unui suflet!”

Câteodată mă las dusă de viaţă şi, deşi ştiu cât valorează ea, mă abandonez pe de-a întregul şi atunci nu mai are pentru mine nici o însemnătate întrebarea: ,,To be or not to be?” Două gânduri să nu te părăsească niciodată - acela de aţi îmbogăţi mintea şi sufletul şi gândul că suntem trecători în lume. ,,Memento mori” nu este un adagio al tristeţii, nici al resemnării, ci un semnal de alarmă care vrea să te ţină într-o permanentă stare de veghe, zicând : ,,Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!” Ne facem iluzii că suntem stăpâni pe destin , însă el şi viaţa ne stăpânesc. Când păşeşti în viaţă, cu inocenţă, nu ştii niciodată ce îţi va rezerva viitorul. Viaţa m-a făcut să trec prin greutăţi, dar le-am învins. Au trecut peste mine veşnicii albastre şi reci de răutate şi uitare, dar am supravieţuit. M-au nins, zăpezi ce pe alţii i-ar fi îngropat, dar nu m-au biruit. M-au bântuit doruri ce pe alţii i-ar fi secătuit, am fost minţită şi înşelată cât pentru zece vieţi şi tot pentru atâtea vieţi am vărsat lacrimi, dar am fost precum o stâncă. Au trecut peste mine furtuni ce ar fi putut să-mi spargă carapacea sufletului, dar m-am încăpăţânat să trăiesc şi am visat - chiar şi atunci când sufletu-mi îngenuncheat cerea îndurare, milă şi izbăvire de atâta durere - că într-o zi voi ajunge scriitoare... Aproape tot ce mi-am propus am realizat. Am avut credinţă şi speranţa sinceră că nu voi ceda în faţa obstacolelor şi am reuşit să merg înainte, pe drumul pe care Divinul Creator mi l-a hărăzit. Dacă cineva m-a nedreptăţit sau mi-a luat ceva pe nedrept, DUMNEZEU mi-a dat cu prisosinţă pe altă parte. Nu am cucerit Everestul, nu am stabilit recorduri mondiale, am reuşit să trec prin viaţă. Poate pentru mulţi pare banal, dar marele Voltaire spunea: „Numai cei puternici înving valurile vieţii”. Sunt unul dintre oamenii fericiţi care au trăit evenimentul de a păşi din mileniul doi, în mileniul trei. Parcurgând în clipele de răgaz, scrierile mele, sunt sigură că vă veţi întreba, cine sunt. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam cu picioarele goale şi eram foarte fericită că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult. Uitându-mă în urmă, nu îmi pare rău decât de faptul că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în trecut. Întotdeauna am iubit poezia, am scris mereu atunci când am simţit că versul exprimă preaplinul inimii. Niciodată nu m-am crezut a fi ,,poetă”; nu cred că am cu adevărat un mare talent, cred doar că am o anume sensibilitate, imaginaţie şi din când în când am ceva de spus şi mai ales, am multă dragoste de dăruit! Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document! Ocazia de a oferi câteva versuri celor ce chiar le doresc, o consider pentru mine un mare dar, un semn că uneori se deschid şi porţile inimilor la care nu am bătut niciodată, că mereu şi întotdeauna apare o scânteie, o rază de soare fermecată care să-mi umple mie - ca tuturor pământenilor - sufletul de bucurie şi emoţie.

Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem!

Mulţumesc celor care m-au ajutat la tipărirea lor, mulţumesc celor care m-au încurajat în acest proiect şi celor care se opresc pe paginile mele, măcar pentru o clipă!

Georgeta Nedelcu - Craiova