Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

21.7.11

PREFAŢĂ la volumul de poezii ,,Cenusa unui suflet"



,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri,

după moarte,

Decât un nume adunat

pe-o carte”

Tudor Arghezi


Fiecare om visează....

Visul meu, s-a împlinit! Cei doi copii ai mei, au cu ce să se mândrească. Primul meu roman: ,,Exmatriculat din viaţă”, lansat la 10 oct. 2008, mi-a adus multă bucurie şi speranţă. Ai prilejul de a citi gândurile unui om care a ajuns la apogeul vieţii, doar răsfoind acest roman. Mi s-a împlinit un vis: să-mi văd numele pe carte!
Acum, am plăcerea să lansez volumul de poezii
,,Cenuşa unui suflet!”

Câteodată mă las dusă de viaţă şi, deşi ştiu cât valorează ea, mă abandonez pe de-a întregul şi atunci nu mai are pentru mine nici o însemnătate întrebarea: ,,To be or not to be?” Două gânduri să nu te părăsească niciodată - acela de aţi îmbogăţi mintea şi sufletul şi gândul că suntem trecători în lume. ,,Memento mori” nu este un adagio al tristeţii, nici al resemnării, ci un semnal de alarmă care vrea să te ţină într-o permanentă stare de veghe, zicând : ,,Bagă de seamă ce faci cu viaţa ta, că nu e veşnică!” Ne facem iluzii că suntem stăpâni pe destin , însă el şi viaţa ne stăpânesc. Când păşeşti în viaţă, cu inocenţă, nu ştii niciodată ce îţi va rezerva viitorul. Viaţa m-a făcut să trec prin greutăţi, dar le-am învins. Au trecut peste mine veşnicii albastre şi reci de răutate şi uitare, dar am supravieţuit. M-au nins, zăpezi ce pe alţii i-ar fi îngropat, dar nu m-au biruit. M-au bântuit doruri ce pe alţii i-ar fi secătuit, am fost minţită şi înşelată cât pentru zece vieţi şi tot pentru atâtea vieţi am vărsat lacrimi, dar am fost precum o stâncă. Au trecut peste mine furtuni ce ar fi putut să-mi spargă carapacea sufletului, dar m-am încăpăţânat să trăiesc şi am visat - chiar şi atunci când sufletu-mi îngenuncheat cerea îndurare, milă şi izbăvire de atâta durere - că într-o zi voi ajunge scriitoare... Aproape tot ce mi-am propus am realizat. Am avut credinţă şi speranţa sinceră că nu voi ceda în faţa obstacolelor şi am reuşit să merg înainte, pe drumul pe care Divinul Creator mi l-a hărăzit. Dacă cineva m-a nedreptăţit sau mi-a luat ceva pe nedrept, DUMNEZEU mi-a dat cu prisosinţă pe altă parte. Nu am cucerit Everestul, nu am stabilit recorduri mondiale, am reuşit să trec prin viaţă. Poate pentru mulţi pare banal, dar marele Voltaire spunea: „Numai cei puternici înving valurile vieţii”. Sunt unul dintre oamenii fericiţi care au trăit evenimentul de a păşi din mileniul doi, în mileniul trei. Parcurgând în clipele de răgaz, scrierile mele, sunt sigură că vă veţi întreba, cine sunt. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam cu picioarele goale şi eram foarte fericită că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult. Uitându-mă în urmă, nu îmi pare rău decât de faptul că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în trecut. Întotdeauna am iubit poezia, am scris mereu atunci când am simţit că versul exprimă preaplinul inimii. Niciodată nu m-am crezut a fi ,,poetă”; nu cred că am cu adevărat un mare talent, cred doar că am o anume sensibilitate, imaginaţie şi din când în când am ceva de spus şi mai ales, am multă dragoste de dăruit! Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document! Ocazia de a oferi câteva versuri celor ce chiar le doresc, o consider pentru mine un mare dar, un semn că uneori se deschid şi porţile inimilor la care nu am bătut niciodată, că mereu şi întotdeauna apare o scânteie, o rază de soare fermecată care să-mi umple mie - ca tuturor pământenilor - sufletul de bucurie şi emoţie.

Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem!

Mulţumesc celor care m-au ajutat la tipărirea lor, mulţumesc celor care m-au încurajat în acest proiect şi celor care se opresc pe paginile mele, măcar pentru o clipă!

Georgeta Nedelcu - Craiova





toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook