nepăsător de bucurie sau durere, nepăsător de fruct.
(Mircea Eliade)
Tu treci nepăsător, c-aşa ţi-e felul...
Nu ştii că astfel, sufletul mi-ai frânt.
De nepăsarea ta îmi pare cerul,
Că va dori să-nece acest pământ.
Nimic nu ştiu de tine, nu am veste...
Nu mi-ai mai scris de-atâta amar de timp...
Alteia, poate-i spui acea poveste
Ce s-a născut în acest anotimp.
E-aşa frumos afară!... Este toamnă
Şi-atât de mult aş vrea să fiu cu tine!
Dar... tu de mână ţii o altă doamnă,
Vorbeşti şi râzi cu ea, uitând de mine.
Câte gânduri, astăzi, mă împresoară...
Câte dileme-n mintea mea dezleg!
Durerea mea, nicicând n-o sa te doară;
Tot timpul plâng, căci nu pot să-nţeleg...
De ce te-aştept mereu cu-nfiorare?
De ce nu vrei să-mi fii alăturea?
Cu mine-ai pierdut dragostea cea mare
Şi fără mine, viaţa-îţi va fi grea!
Craiova Noiembrie 2009
Superba poezie! Multa sensibilitate am vazut in ea si dragoste multa si durere...mai pe scurt am simtit, felicitari!
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri :)
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru acest blog minunat ....pupici multi
RăspundețiȘtergereVa multumesc, dragii mei prieteni, si va astept si cu alte comentarii la postarile de pe bogul meu! Va doresc sanatate multa si sa auzim numai de bine! Georgeta.
RăspundețiȘtergere