Mi-ai scris să rupem orice legătură,
Tu vrei să rupi azi totul dintre noi?
Parcă mă rupe-ndouă, o furtună!
Cum, să rămânem singuri, amândoi?
Ai fost mereu pierdut, în gândurile tale...
Dar chipul meu îl porţi pe unde te petreci.
Să treci peste lacune, nu ai găsit o cale?
Te-nşeli, crezând că alta, te va iubi în veci.
Poate, într-o zi, un alt chip de femeie,
Îşi va face loc în viaţa ta.
Dar, nu vei mai simţi acea scânteie
Şi-o viaţă, nu mă vei putea uita!
Oricâte aventuri vei avea, bunăoară
Şi-oricâte glasuri de femei vei auzi
Tot de mine, pentru-a nu ştiu câta oară;
Îţi vei aminti în nopţile târzii...
Gândul tău, va zbura seară de seară
Numai la mine, deoarece, mă iubeşti.
De vei privi prin geam, la negura de-afară
Mă vei zări, zâmbind de la fereşti.
Deşi-ntre noi, e-atâta depărtare...
Tot simt că te sărut cu dor cumplit.
Aş vrea să ştii că sufletul mă doare,
Aş vrea să simţi ce mult ai fost iubit!
Mă vei simţi, oricând cu tine-n casă,
Doar ştii c-am fost o stea în viaţa ta!
De vei lua prânzul, sunt şi eu la masă.
Şi-o viaţă nu mă vei putea uita!
Craiova iunie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu