Săraci într-o ţară bogată!.

Sărăcia este un conducător sigur 

care duce pe om pe cărarea spre cer!

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

În ţara noastră bogată,
Noi, suntem ai nimănui!
Astăzi, ca şi altădată,
Am ales tot nişte şui.

Credeam că ei au cuvânt,
Când le-am acordat un vot.
Dar, hoţii de pe pământ
De noi, azi îi dor în cot!

Necăjiţi sunt azi, prea mulţi
Unii la „căpşuni” plecaţi.
Uită că-au lăsat desculţi

Fii lor nevinovaţi.

Sunt copii uitaţi de lume
Sau bătrâni, ce-au dus războaie,

Ce aşteaptă vremuri bune,
Ca soarele după ploaie.

Vrea dreptate, omenirea!
De la cei ce ne conduc.
Doar că... cinstea şi iubirea,
Cu greu la noi se traduc.
 
Alţii-şi fac averea praf

Aruncând banii în vânt.

Până când un epitaf,

Veţi găsi pe-al lor mormânt.

Astăzi mor bolnavi, bătrâni,
În casa lor, singurei.
Vai de ei, bieţii români...
Câţi, Doamne, vor fi ca ei?

Mulţi avem feţele plânse,
Alţii, datorii rămase

Sau, gospodării distruse,
Pe când hoţii... îşi fac case!

Mulţi orbecăiesc prin lume,
Să aibă la copii pâine;
Dar, v-or pierde al lor nume,
Tot sperând într-un nou „mâine”.

Hai, să ne unim cu toţii

Şi să facem legământ,

Să stârpim din ţară, hoţii!

Piară de pe-acest de pământ!

Craiova Iunie 2009