(Kazimierz Matan)
Viaţa este tot mai grea, la cei şaizeci de ani,
Dar, nu e totul complicat, când Dumnezeu ne-ajută.
În jur am mulţi prieteni – vecinii mă salută;
Mă-ntreabă de Andrei. Azi face şapte ani!
Alături de copii, trăiesc viaţa din plin.
Trezindu-mă devreme, nu-mi dă pace-un gând
Ce persistă de-aseară şi mi-l aştern în rând;
Pentru Andrei, vreau azi, să-nchin cupa cu vin!
Nu m-au uitat copiii, un sânge ne uneşte,
Ei sunt esenţa vieţii! Sunt veseli şi zglobii;
Se joacă, se simt bine, spun snoave, poezii.
Cu drag ei vin la mine căci, mamă, una este!
Copiii mă iubesc, mi-o spun seară de seară.
Ei au un suflet nobil – eu - un cuvânt de spus.
În lupta mea cu viaţa, un mare preţ am pus,
Ca traiul să le fie, un cântec de vioară!
Craiova septembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu