Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

26.1.10

CINE E LA POARTA MEA?


- Cine e la poartă? Ce vrei tu străine?
Nu aştept pe nimeni! Ce vrei de la mine ?
Te rog, nu mai bate, că-mi trezeşti vecinii,
Şi-ai făcut să latre pe uliţă, câinii.


- Iaca, eu sunt timpul şi vreau ca să ştii
Că demult te caut să putem vorbi,
Am bătut la poartă şi la uşa ta,
În zadar, căci nimeni nu îmi răspundea.


Azi, sunt fericit, fiindcă te găsii,
Şi, vreau ca să plec, cu ceva de-aci...
Cu tine vorbesc, ce stai abătut?
Te frământă oare ceva din trecut?


Eu... privesc prezentul, dar nu pot uita
Multe din trecutul, care-i viaţa mea.
- Din tot ce-am trăit, nimic n-o să-ţi dau,
Pentru mine, toate-o importanţă au.


Pun ochii în pământ, stau şi mă gândesc,
Că mă apucă plânsul. Soarta mi-o jelesc...
- Pleaca de la mine! Nu vreau să auzi,
Povestind trecutul, ca-n gând să-mi pătruzi.


Stoluri de-amintiri iar mă năpădesc
Gonesc timpu-afară şi simt că-ameţesc!
Dacă se întoarce... va găsi ceva...
Din al meu trecute, nimic nu-i voi da!


Privesc iar spre poartă... tot acolo este,
Aşteptând să-i cadă măcar o poveste.
Nu-i voi da nimic, nici măcar regrete;
Toate-s pentru mine, ascunse secrete.


Merg spre el, la poartă, peste gard îi spun,
Că-am trăit prea multe, mi-e greu să le-adun.
Chiar de-i mosorul vieţii, simt că îl urăsc!
Căci pentru toate asta, eu, încă mai plătesc!


Timpul, cu-a lui răbdare şi calm m-a ascultat
Şi a plecat îndată, trist şi îngândurat;
Dar, dacă vreodată, pe-aici va mai veni,
Nu-i voi deschide poarta, oricât ar zăbovi.


Georgeta Nedelcu - Craiova martie 1997

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook