Bine aţi venit!
Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.
Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.
Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.
Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!
Bine aţi venit!
Asa sunt eu...
Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!
Va imbraţişez cu drag
MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)
Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!
26.1.10
Chiar ţi-s dragă?
Ţi-ai uitat sufletul în palme la mine,
Iar, pe tine, te caut peste tot, pe pământ.
Prea mult l-am dorit! Când îmi va aparţine
Cu tot ce-are el mai curat şi mai sfânt?
Mângâierile le-ai lăsat la mine, pe tâmple
Zi şi noapte prin gând îmi alergi.
Cât aş vrea, o minune să se mai întâmple...
De pe faţă-ntr-o clipă, tristeţea să-mi ştergi.
M-am schimbat, m-am făcut mai frumoasă,
Părul blond, pe spate mi l-am lăsat.
Vreau să fiu pentru tine, jumătatea aleasă,
Ca să se-mplinească, un vis indepărtat!
Chiar mă vrei, spune drept, chiar ţi-s dragă?
Nopţi la rând am tot plâns de-al tău dor...
Mi-aş dori să trăim, fericiţi viaţa-ntreagă,
Iubindu-ne cu patimă, îmbătaţi de amor...
Dacă vii, nu te las să mai pleci înapoi.
Vom croi împreună, cărare prin stele;
Vom trăi liniştiţi, o iubire în doi,
Presărând bucurii şi-mpliniri printre ele.
Pe aripi de vise vom pluti pe vecie,
De-om uita şi de plâns şi de crunta durere.
Vreau să-mpărţim amândoi clipa de bucurie;
Căci, mi-ai dat sens în viaţă şi mai multă putere!
Georgeta Nedelcu - Craiova februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu