Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

5.3.15

Cina cea de taină

Oricât ar părea de neînţeles şi de paradoxal,
rămâne întotdeauna faptul
că oamenii devin sfinţi nu prin dorinţa proprie,
ci prin chemarea
suverană a lui Dumnezeu
(Cugetări creştine)


(inspirată după poezia ,,Ştergarul” scrisă de Costache Ioanid)



La cina cea de taină privesc cu gândul dus...
Văd doisprezece-apostoli ce stau lângă Iisus.
La masa lor, Iisus, cu ochi plini de lumină,
Cu har, împarte pâine, celor aflaţi la cină.

Şi, cum, într-o zi mare, toate sunt pregătite,
Îngenunchez pe dată, rugăciuni a trimite
Către Maica Curată şi către Dumnezeu,
Ei, cu Iisus Hristos, mă vor feri de rău.

Sunt plină de uimire şi sufletu-mi suspină,
De parcă m-aş afla şi eu, acum, la cină.
Privind la ei, mă-ntreb: „cum o să stau la rugă?
Sau... dintre cei de faţă, care va fi mai slugă?”

Însă, toţi, deodată privesc în continuare,
La bunul meu Iisus, ce şade în picioare
Şi-l întreabă pe Petre, cu şoapta Lui blajină:
Nu vrei să fii tu slugă? Petre mi-l ia de mână;

- Nu înţeleg de ce ? Şi, scoate un suspin.
Iisuse, astăzi, nu! Mai bine mă abţin…
Apoi şi-ndreaptă paşii la unul dintre ei
Şi, fără-a sta pe gânduri se duce la Andrei.

- De ce mă-alegi, Iisuse, pe mine, dintre ei?
Se-ntoarce apoi la Filip, zicând: „Nici tu, nu vrei?”
- Eu... am adus bucate şi... zic că e de-ajuns!
Stăpâne, roagă pe altul. Am făcut tot ce-ai spus.

- N-ai vrea să fii tu, Toma, sluga din astă seară?
- Nu pot Iisuse. În suflet am încă îndoială...
Iar într-un colţ stau Dona, cu Pavel şi Tadeu
Şi răspund toţi de-odată: „De ce Iisuse, eu?”

Privind către Mihai, ce sta întru-n ungher
I se făcuse milă, când îi zâmbi stingher.
Dar nu stătu pe gânduri şi spuse tuturor:
,,Voi face Eu, pe robul, ca şi ulterior!”

De-atunci a trecut vremea, multe ar fi de spus...
Căci, an de an, într-una, ni se-arată Iisus,
El vine să întrebe ca şi odinioară:
N-ai vrea să fii tu oare, sluga din astă seară?
Tu soră Magdalena, tu Paul, tu Mihai...
N-aţi vrea să fiţi cu mine şi voi, acolo-n Rai?”

- Doamne, sunt necăjită, necazul meu îl curmă
Şi, alege-mă pe mine să fiu eu cea din urmă!
Cu toate că... Iisuse, nu sunt decât un ciob,
Dar, semenilor mei, vreau să le fiu eu, rob.

Sunt copii ne-ngrijiţi, sunt bolnavi ce se sting,
Ochi trişti din care lacrimi, noapte şi zi tot curg.
Sunt femei necăjite sau fără de putere,
Sunt bătrâni singurei, ce-aşteaptă mângâiere.

Sunt prunci ai nimănui, sunt copii în spital,
Sunt disperaţi ce-aşteptă de la Tine, semnal.
Se cere muncă multă, din noapte până-n zori
Şi, mereu rugăciune şi... muncă până mori.

Roagă-te lui Iisus, căci harul Lui curat,
Îndată de păcate sau boală te-a scăpat.
Dă la săraci o pâine şi apă din fântână,
Fii bun cu toată lumea şi-ajută o bătrână.

Şi, să veghezi de-i cazul, la al ei căpătâi,
Să îngrijeşti bolnavul şi nimic să nu spui;
Doar cu o vorbă bună să-i îndulceşti amarul.
- Iisuse, eu, de mult sunt frate cu sărmanul.

Mântuitorule, ascultă a mea rugă.
Aş vrea ca pentru oameni, să fiu eu rob şi slugă.
Pe toţi ne-ai plămădit, ca oameni, din ţărână
Şi, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână!

Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge!
Pe noi, toţi, ce-n păcate, viaţa ni se scurge,
Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi!
Şi ne ţine aproape, strânşi, ca într-un mănunchi.

Oameni buni, este bine să ascultăm Stăpânul
Şi, să urmăm doar drumul, ce ne arată Domnul!
Creştinii mei, să faceţi mereu o faptă bună,
Căci, doar Iisus va paşte, a omenirii turmă!

Craiova Ianuarie 2009

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook