Te simt...

Te simt că eşti într-un impas

În care zaci de-atata vreme...

Eu, astăzi fac un mic popas

Să-ţi las un gând ca să te cheme.

Să ieşi din timpul unde stai

Pe o secundă de iubire

Şi, tot ce-ţi cer aş vrea să-mi dai

Să îmi duc gându-n împlinire.

Tu eşti al meu, n-am să te las

Căci am o fire simţitoare

Şi din puţinul ce-a rămas,

Poţi face o iubirea mare.

În miez de noapte am venit, 

Văd luna strălucind zglobie 

Şi, dor în piept nepotolit 

L-aduc spre tine, ca să vie. 

În multe nopţi eu te-am visat, 

Dar... tu tăceai.... Numai speranţe 

În gândul nopţii mi-ai lăsat, 

Să-mi deie somnului nuanţe. 

Ba uneori te-am întâlnit 

Ieşind precum o provocare 

Din vis de gânduri zămislit, 

Zburând pe valuri trecătoare. 

Acum te simt... parcă ai vrea, 

Să vii la mine-n miez de noapte, 

De unde să privim o stea 

Şi să-ţi ascult dorite şoapte... 

Din tot ce-am spus, ai înţeles 

Că doar iubirea cea curată 

Mă sfredelea în piept ades' 

Şi ţi-o ceream, să-mi fie dată. 

Mi-aş fi dorit să fi venit 

Să îţi văd umbra pe cărare, 

S-alerg cu părul despletit 

Să-l vezi cât străluceşte-n zare...