AUTOBIOGRAFIE PE-O FILĂ DE POEM

Am făcut atâtea lucruri ce mi-au procurat plăcerea,

Am învins singurătatea şi tristeţea şi durerea.

Cănd la uşă simt că-mi bat grijile pe cai în spume,

Cu o cheie fermecată le preschimb pe toate-n glume.

Şi în lumea de poeme mă avânt cu voluptate,

Timpul nici nu ştiu când trece, dau visării-ntâetate.

Rog o frunză graţioasă, ce stă dreaptă în lăstar,

Să-mi adune-un bob de rouă şi să mi-l ofere-n dar,

Să îmi spăl cu el obrazul şi privirea mea de foc,

Lacomă să devoreze frumuseţea-n orice loc.

Strig izvoarele şi munţii şi le spun că vin curând,

Mi-e un dor nebun de toate, le îmbrăţişez în gând.

Plec apoi, pe-un nor ca neaua, să îl rog pe Cel de Sus

Să-mi mai treacă în agendă bucurii ce n-am ajuns.

După ce-am umblat prin stele, mă întorc la griji banale,

Totu-mi pare foarte simplu, nu îmi stă nimic în cale.

Am o aură aparte, bucurii şi frenezie.

Mulţi mă-ntreabă: ,,Ştiu vreo vrajă?” ,,Da, se cheamă fantezie,

Plus o lume-armonioasă de acorduri celestine,

Jocul sunetelor ample ale muzelor divine,

Peste care-aşez paleta de culori ce mă-nconjoară,

Preschimbându-mi existenţa în sensibilă vioară.

Permanent mă conectez şi vibrez cu frumuseţea,

Cu-o baghetă fermecată exmatriculez tristeţea!”