Autobiografie

Autobiografie - tabloul color al unei vieţi cenuşii!

(Valeriu Butulescu)

Ne-am născut în zi de vară,

Eu şi a mea surioară.

Două gemene frumoase

Şi foarte gălăgioase.

Părinţii erau săraci.

Viaţă grea... n-ai ce să faci...

Foarte greu, ei ne-au crescut,

Dar, ne-au iubit foarte mult!

Gingaşe ca două flori,

Eram ale lor comori!

Răsfăţate şi iubite

Şi, cu mult drag îngrijite.

Doar, că, într-o zi de vară,

Nori negrii se adunară

Prevestind parcă ceva

Groaznic, că se va-ntâmpla.

Ca un prunc neprihănit,

La şase luni a murit,

Scumpa, surioara mea,

Pornind tristă spre o stea.

Câtă jale, ce durere!

Dar, Domnul le-a dat putere

Şi, după un an jumate,

Mama, mai naşte-un frate.

N-a ţinut mult voia bună,

Că-a murit la... doar o lună.

Altă tristă-înmormântare,

Altă mare supărare...

Domnul nu i-a părăsit,

Ruga lor le-a îndeplinit

Şi, după doi ani... în fine,

De la spital mama vine,

Cu draga mea surioară

Frumoasă .. din cale-afară!

Bună, cuminte, deşteaptă,

Urcă treaptă, după treaptă;

În viaţă, în căsnicie,

Mamă bună şi soţie!

Azi, suntem la casa noastră,

Prin strădania măiastră.

Amândouă am muncit

Şi avem ce ne-am dorit.

Fiecare-avem copii,

Bucuria inimii!

Unii sunt căsătoriţi,

La casa lor, fericiţi,

Alţii, în curând vor fii,

Părinţi, la ai lor copii.

Cu drag îi vom aştepta,

Tare mult, ne-om bucura!

Craiova Iunie 1999