Bine aţi venit!

Nu stiu pentru cine scriu atatea rafturi de ganduri, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific in ochii copilului care am fost.

Biblioteca blogului este pentru prieteni, rude, duşmani sau trecatori.

Bogatia adevarata nu se numara in bani ci in prietenii pe care ţi-i faci de-a lungul timpului.

Adeseori, mama îmi spunea: ,,Ataseaza-te de cei care te pot face mai bună; primeste-i pe cei care, la randul tau, simt ca tine. Lasă trecutul în urmă şi bucura-te de ce ai realizat până acum"!





ceas

Bine aţi venit!

Bine aţi venit!

Asa sunt eu...

Nu-s urată, nici frumoasă, nu sunt bună, nici prea rea. Nu sunt floare şi nici pom, sunt ceea ce sunt: un OM! Nu sunt mare, dar nici mică, am curaj dar mi-e şi frica, am speranţe şi visez, pot să cant şi să dansez. Sunt om pe acest pământ, îmi respect al meu cuvânt. Nu-s perfectă, mai greşesc, pot să-ascult şi să vorbesc. Nu sunt proastă, sunt deşteaptă, nu văd stramb, sunt perfect dreapta, nu urăsc, nu mă răzbun, iau din viaţă doar ce-i bun. Nu-s tristă, nici fericită, pot iubi, pot fi iubită, nu-s moale, dar nici de fier, nu-s naivă, nu disper. Nu-s săracă, n-am averi, rezist, lupt când am ,,căderi”. Sunt un chip pierdut în lume, cu o viaţă şi un nume. Nu mi-e rău, dar nici prea bine, am tupeu dar şi ruşine şi pot spune-ntr-un final, sunt ca tine, om normal.

Asta sunt, Geta mă cheamă. Cine vrea, mă bagă-n seamă. Cui nu-i place felul meu, n-am ce-i face… Aşa sunt eu!

Va imbraţişez cu drag

Va imbraţişez cu drag

MOTTOUL după care mă ghidez în viaţă: ''Păşeşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigură că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru aţi răsplăti îndrăzneala,, (Regina Izabela)

Am realizat că sunt dependentă de scris. Scrisul mă relaxează şi mă linişteste cum nu va fi capabil niciun om să o facă vreodată.Sunt dependentă de scris şi de prea mulţi oameni complicaţi. Mă chinui mereu ca eu să fiu cea care îi înţelege pe cei care alte suflete nu au fost capabile să ii inţeleaga. Îmi târăsc sufletul prin fiecare relaţie bolnăvicioasă de care am parte. Poate tocmai din această cauză de multe ori fac ce simt şi nu ceea ce trebuie. Oamenii din sufletul meu sunt inspiraţia mea. Trăiesc prin ei şi sunt puţin din fiecare. Scriu din suflet şi pentru suflet. Aştept comentariile voastre scurte şi la obiect. Mulţumesc anticipat!

26.1.12

Rămâi cu bine!

Rol dificil, dar frumos: femeia
care suportă cu eleganţă o despărţire
(Simon de Beauvoir)























M-ai abordat întâmplător, ştii bine
Şi, am comunicat doi ani, pe ,,net”.
Aicea, chiar se pot lega destine,
Fiind atraşi, zilnic, ca de-un magnet.

Mă-ndrăgostisem spontan de o fantomă
Cu timpul însă, viaţa mi-a zâmbit
Iar, bucuria mea a fost enormă.
Când poza ta, pe ,,net” mi-ai dăruit.

Nu mai ştiam de mine, mă luase valul
Însă, tu, pe parcurs mi te-ai schimbat.
Mă-drăgostisem, pierdusem controlul
Acum, ţi-ai fi dorit să mă fi încurajat.

De multe ori mă-nşeli, mă amăgeşti
Bine-ar fi fost să ştiu ce ai în gând.
Ce ai de spus, ce vrei şi cine-mi eşti...
Cu ce tentaţii te distrezi, râzând.

Am fost cândva a ta împărăteasă,
Crezând că-ţi voi fi dar şi peste timp.
Dar, nu mai sunt acum, a ta aleasă.
Şi toate le-a-nghiţit un anotimp.

De la prieteni nu ţi-am spus să te reţii
Doar alte pofte să îţi stăpâneşti.
Tu mă sunai în zorii dimineţii,
Ca să îmi spui că sunt simple poveşti.

Eu te-am iubit, iar tu m-ai înşelat
Şi, între noi deschis-ai râpe-adânci.
Uitat-ai că mi-ai spus să-mi fii bărbat?
Cine-i acela ce-a greşit atunci?

Aş fii vrut veşnic, să fii lângă mine,
Să mă iubeşti şi viaţa să-mi alini.
Dar, nu mai poţi sau, nu ţi se cuvine,
Viaţa mea, cu a ta să o combini?

Din tot ce-a fost, acum, nimica nu-i.
Şi, peste gânduri pus-ai înserare...
Aş vrea în tren, acuma să mă sui,
Să-ţi spun în faţă cât de rău mă doare.

Te-ai cuibărit în gândurile mele...
Ai fost cândva iubirea mea din vis.
Eu, pentru tine-o stea, din mii de stele,
Sperând la o iubire în doi, ca-n paradis.

Zilnic spuneai: ,,De tine mi-este dor!”
De ce aşa de repede-ai uitat?
Astăzi, nu mai sunt al tău puişor;
Sunt sigură că viaţa, de alta ţi-ai legat.

Nici nu-ţi păsa că plâng adeseori...
Eu, pentru tine fost-am doar ispită,
Aşa cum le-ai avut de-atâtea ori...
Ştiai să spui: "De ce se tot agită?”

Sinceritatea ta nu mai e garanţie,
Când în mocirlă, adevărul îl cobori
Te-ntreb, atunci, ce-ar mai putea să fie
Când, prin minciună, mereu te strecori?

Mă suni, rugându-mă să vii la mine;
De-atâta-ncrâncenare-s obosită...
Azi, mi-am pierdut încrederea în tine,
Vreau viaţa-mi de-altădată, liniştită!

De-aş fi ştiut... două cuvinte nu legam
Şi, n-aş avea ce-mi reproşa nici mie.
Azi, liniştea din suflet mi-e balsam,
Chiar, dacă, viaţa fără tine mi-e pustie.

De nu aş fi fost eu... de nu te întâlneam...
Oare, cui ai mai fi spus minciuni - o mie?
Vei căuta în van, ziua când te-alintam...
Şi nu o spun din simplă modestie...

Acum, viaţa ta bizară, mă lasă rece.
Singur ţi-ai făcut soarta şi mai grea.
Durerea ce-mi apasă sufletul, va trece
Şi va rămâne peste timp, doar amintirea.

Am doar o viaţă şi mie-mi aparţine!
Din tot ce-a fost, nu voi păstra nimic.
De vrei să te desparţi acum, de mine,
Respectul meu va fi la fel de mic.

Repede ai uitat că ţi-am fost dragă.
De, azi, rămâi singur... al nimănui...
Sunt tristă, lacrimile mi se-noadă-n barbă.
Privind în urmă... ce mai poţi să spui?

Plin de mândrie şi ipocrizie
M-ai înşelat, minţind de-atâtea ori...
Sunt hotărâtă, voi lua o decizie,
Iar în bărbaţi mă voi încrede, arareori.

A fost destin sau... numai amăgire...
Cum e de altfel, însăşi viaţa toată.
Ce mult m-am înşelat în tainica iubire...
Cu tine alături, mă credeam bogată!

A fost, ce a fost, astăzi vreau să termin;
Cu timpul, voi uita prin ce-am trecut...
Nu te mai recunosc, eşti tot plin de venin.
Bine-ar fi fost... să nu te fii cunoscut!

Poate că-ţi pare rău, sau crezi pentru o clipă
Că am să mă-ntorc la tine... nu mai e cu putinţă!
Acum, aş vrea să uit tot ce-am făcut în pripă,
Ca să-şi găsească tihna, întreaga mea fiinţă.

Prin rândurile-acestea, încerc a te anunţa,
Că mă despart de tine şi-o spun fără regret.
De-acum, eu te voi şterge din amintirea mea,
Căci, n-am găsit la tine nici urmă de respect.

N-am să-ţi mai scriu un rând, de-acum-nainte.
Nimic din ce ţi-am scris, nu ai apreciat.
Îţi va veni greu să crezi dar, ia aminte,
Că, tot ce ţi-am spus eu, a fost adevarat.

Sunt hotărâtă, de tine m-oi desface.
Nu vreau să mai rămâi, o clipă-n viaţa mea.
Când, versuri voi aşterne în linişte şi pace,
Voi lua ca martor – muza - ce mă va inspira.

Rămâi pe drumul tău, rămâi cu bine!
Din tot ce-a fost, nimic nu voi păstra.
Nu meriţi să mă mai întorc la tine;
Te-nşeli, de crezi că te voi mai chema.
Adio! Nu mă mai căuta!

Craiova iulie 2009

toateblogurile.ro

toateBlogurile.ro Ziarul

Insignă Facebook