Suferinţae călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformăanimalul în om (Nikos Kazantzakis)
Şi-aşvrea ca să rămâi, să te păstrez.
Alătureasă fii încă o noapte
Casă m-auzi cum mi te strig în şoapte.
Tepot uita, dar asta vrei tu, oare?
Arfi păcat. Durerea-ar fi prea mare.
Tevoi ierta, căci şi Domnul ne iartă
Poatecă şi iertarea-i de la soartă...
Eute-am iubit şi te-oi iubi în veci,
De-aceeavreau, iubite, să nu pleci.
Mi-edor de tine şi de zâmbetul tău
Tuluminezi mereu sufletul meu.
Te-aşteptsă vii, aşa cum vii în vis
Şisă-mi dai tot ceea ce mi-ai promis.
Eute-oi întâmpina, iubirea mea,
Cuflori în gară şi cu dragostea.
Îninimă, un loc, ţie-ţi păstrez.
Lanoapte iarăşi vreau să te visez.
Eucred în tine şi-oricând am crezut
Şide aceea eu nu te-am pierdut.
Fericireamea va fi deplină
Cândvom merge-n viaţă, mână-n mână.
Te-oiiubi la fel cum te-am iubit
Şilângă mine vei fi fericit.
CraiovaSeptembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu